Creșterea deficitului de materii prime și creșterea consumului de metale rare (scumpe) sunt decisive pentru numeroasele cercetări în domeniul electrozilor transparenți, conductivi și flexibili. Scopul este de a permite producția lor pe scară largă la costuri reduse. Acest lucru este destinat să înlocuiască materialele fragile, cum ar fi ITO, și să facă posibilă în viitor instalarea mai multor afișaje curbate în dispozitive precum telefoanele mobile și ecranele tactile. Cu toate acestea, în prezent, nu a fost găsită nicio metodă de fabricație completă pentru acest lucru.

Recent, s-a atras atenția asupra electrofilării. Un proces care nu este foarte productiv și mai potrivit pentru produse speciale. Conform Wikipedia, electrofilarea este producerea de fibre subțiri din soluții polimerice prin tratarea într-un câmp electric.

În acest proces, soluția de polimer este dozată la un electrod și retrasă din electrod de câmpul electric și accelerată. Într-un proces complex, soluția de polimer este împărțită în fibre și pânze mici și foarte mici, care sunt în cele din urmă depuse pe electrodul contra ca un fel de lână. Procesul produce de obicei fibre cu diametre mai mici de 1000 nm, motiv pentru care produsele sunt denumite nanofibre (chiar dacă definiția necesită strict un diametru al fibrei mai mic de 100 nm). Rezultatul electrospinării este aproape imposibil de prezis. Produsul țintă dorit este, prin urmare, realizat empiric printr-o optimizare îndelungată a parametrilor. Densitatea de încărcare, vâscozitatea și tensiunea superficială a soluției polimerice au o influență semnificativă asupra morfologiei fibrelor și a diametrului acestora.

Până în prezent, aplicațiile nanofibrelor au fost în principal în domeniul proceselor de filtrare pentru pulberi fine și altele asemenea, dar o gamă largă de alte aplicații, inclusiv tehnologia medicală, sunt discutate.